“Astazi, la ora 9, am plecat spre aeroportul din Istanbul. Dupa cateva minute de mers, soferul a oprit masina in mijlocul drumului si s-a dat jos. Ne-am uitat mirati in jur; la fel faceau toti soferii, desi eram in mijlocul orasului. Nimeni nu claxona. Oamenii de pe trotuare se oprisera si ei in loc. Eu m-am uitat la Marius, Marius la mine, Anisia, cand la unul, cand la celalalt. Am asteptat uimiti si nedumeriti, pana cand soferul a revenit in masina. Ca sa aflam ca “acesta a fost un moment de reculegere pentru Mustafa Kemal Atatürk, primul presedinte turc si fondatorul Republicii Turcia, creatorul Turciei moderne. El a murit la 09:05, pe 10 noiembrie 1938.” Ne-am uitat la ceas: era 9 si 5. Anisiei i-au dat lacrimile. Eu si Marius am ramas pe ganduri… Am pornit mai departe. In aeroport, o tanara cu un cos frumos in mana, impartea tuturor angajatilor niste pungute de catifea neagra. Vazind ca ma uit, m-a intrebat daca vreau si eu. I-am raspuns ca da, pentru ca eram curioasa ce are acolo. Era o insigna frumoasa cu chipul presedintelui Atatürk. Toti angajatii aeroportului purtau astfel de insigne. Cu bucurie. Si cu mandrie. Si erau zambitori. Era un soi de atmosfera de sarbatoare. Am avut senzatia ca sentimentul care plutea in aer era “Recunostinta”. Evident, mi-am prins si eu insigna, in dreptul inimii, si mi-am pus o dorinta: asa de mult imi doresc si pentru noi un presedinte atat de iubit! Si care sa faca ceva pentru noi, oamenii care muncim cu dragoste, sacrificii uriase si infinita rabdare, ca sa crestem tarisoara asta… Si al carui nume sa il folosim ca sa ne botezam strazile, aeroportul, obiectivele turistice… Si de care sa ne amintim si peste zeci si zeci de ani, cu drag si cu recunostinta… Si caruia sa ii spunem “tatal tuturor romanilor”… Pentru ca Atatürk nu este numele real al primului presedinte turc, ci inseamna “tatal tuturor turcilor”. A primit acest nume pentru ca i-a iubit pe oamenii din poporul lui si a facut multe pentru ei. Poate ca nu a fost intamplatoare aceasta poveste emotionanta din Istanbul, tocmai astazi, in ziua alegerilor prezidentiale… Poate, cine stie, intr-o buna si frumoasa zi, dorinta mea chiar se va implini! 
Nu va ascund ca mi-au curs lacrimile, cand am scris aceasta poveste…”
Am scris aceste randuri exact acum un an, pe facebook. Exact inainte de alegerile prezidentiale. Inca astept ca dorinta sa mi se implineasca. 🙂
10 Noiembrie 2020
© Toate drepturile asupra textelor și imaginilor aparțin by Irina Reisler