Exista un singur lucru pe care nu avem voie sa-l amanam: dragostea. “Te iubesc” nu trebuie amanat pentru maine sau pentru saptamana viitoare. “Te iubesc” nu trebuie cenzurat. “Te iubesc” nu trebuie sa te ruşineze. “Te iubesc” te ridica, nu te coboara. “Te iubesc” apartine prezentului. “Te iubesc” apartine oamenilor pe care ii ai in viata azi, acum, aici. “Te iubesc” poate fi pentru copil, parinte, prieten, bunic, coleg, amic, cunostinta, prieten virtual, necunoscut. Pentru ca “te iubesc” este inima fara margini, pe care ne-a daruit-o Dumnezeu, ca sa strecuram si sa adapostim in ea cat mai multi oameni. Te rog, nu-l amana pe “te iubesc”! Pentru ca “te iubesc” se poate transforma din cea mai mare minune, in cel mai mare regret. Intr-o zi. Intr-o clipa. Intr-o fractiune de secunda. Eu port acest regret cu mine, de 20 de ani, pentru totdeauna. Pentru ca am invatat sa spun “te iubesc” prea tarziu. Prea tarziu, pentru unul dintre cei mai iubiti oameni din viata mea. Care m-a luat pe nepregatite si, intr-o zi, intr-o clipa, intr-o fractiune de secunda, s-a transformat in Inger. Degeaba i-am spus plangand “te iubesc, tata!”… era prea tarziu. Si era ireparabil. Sigur ca a stiut ca il iubesc si cat de mult il iubesc, dar nu m-a auzit rostind aceste cuvinte. Pentru ca, tanara fiind, nu mi se parea important. Pentru ca nici nu concepeam sa nu mai am timp pentru “te iubesc, tata”. Pentru ca, in vartejul vietii, mereu era ceva mai important de spus sau de facut. Tata, Ingerul tata m-a invatat sa spun “te iubesc” azi, acum, aici. De 10 ori pe zi, de 100 de ori. Fara sa aman, fara sa uit, fara sa ma rusinez, fara sa mi se para prea mult, fara sa tin cont de ceea ce cred altii. Tata, Ingerul tata m-a invatat ca “te iubesc” apartine zilei de azi, acestei ore si acestui minut.

De cate ori vei spune astazi “te iubesc”? 🙂

 

© Toate drepturile asupra textelor și imaginilor aparțin by Irina Reisler