“Esti tanara, sanatoasa, dar, in ochii altora, cam slabuta… si ti se tot spune: “mai pune si tu ceva pe tine, ca numai oase ai !” Si mananci si tot mananci, ca, de, omul gras e si frumos ! Si uiti sa te mai opresti si te uiti in oglinda, plangi si te urasti, ca ai ajuns “cat malul”… Dar, continui sa mananci, nu te mai poti opri… Nu mai ai prieteni, sotul se chinuie sa te inconjoare, nu mai iesi in oras, de rusine… La magazine, nici nu se mai pune problema sa mergi, ca nu gasesti haine marimea ta. Atunci, cineva iti spune un cuvant greu de uitat, greu de suportat. Si te gindesti ca e timpul sa iei masuri. Dar, ce masuri ? Nu sti cum si ce sa faci, pentru ca esti singura… Ce faci, atunci ? Nu mai mananci. Si zilele, in care abia daca inghiti ceva, trec… si trec saptamani si incepi sa ametesti, sa-ti fie greata, cand vezi mancare in farfurie. Dar, tu esti fericita ! Ai inceput sa slabesti… Incepi sa arati normal, incepi sa iesi in oras, incerci sa te distrezi, dar uiti, in continuare, sa mananci. Si uite asa trec luni si tu nu-ti mai amintesti gustul mancarii. Cei din jur se uita ciudat la tine si tu nu intelegi de ce. Pina cind, intr-o buna zi, te uiti atent in oglinda si te sperii si iar plangi si iar nu mai iesi in oras, iar nu mai ai prieteni, iar nu mai mergi prin magazine. Oamenii se sperie de tine si auzi in spatele tau: ”cred ca are cancer, uite in ce hal a ajuns, e numai oase”. Tu te simti ca-n mijlocul unei intersectii si habar nu ai incotro sa apuci. Nu sti la cine sa ceri ajutor, nu sti unde sa te duci, ce sa faci. Mintea ta e blocata. Te gandesti sa inchei socotelile cu viata, pentru ca ai ajuns in ultimul hal… Nimeni nu se mai uita la tine, iar cei dragi te-au lasat singura. Acum se vede cat esti de puternica, daca te iubesti indeajuns, ca sa te ridici, sa lupti, sa-ti tremure borsu’ in lingura, dar sa inghiti…

E greu, dar incerci sa maninci… Te uiti cu ochii in lacrimi la copiii tai si iti spui ca vrei sa ajungi sa-i vezi studenti…

Acum, copiii mei sunt mari, sint studenti… Si eu am fost si sint puternica… AM REUSIT !

… dar, sunt multi care se pierd si renunta la lupta pentru viata. ANOREXIA SI INFOMETAREA POT UCIDE !

Povestea mea se intampla prin anii 1988 si a tinut pana prin 1995. Pe atunci, nu existau asa multe informatii si nici ajutor nu primeai. In zilele noastre, e pacat ca cineva sa se piarda… Cereti ajutor si veti primi ! Nu plangeti singure, in fata olglinzii ! ANOREXIA POATE FI INVINSA !”

Mesaje grele, importante, venite din sufletul unui om obisnuit, care a trecut prin acest cosmar… singur…

Oana este o cititoare a site-ului nostru, unul dintre primii oameni care ne-au trecut pragul, in 2008. Avea nevoie de sustinere, in lupta cu citeva kilograme in plus. O femeie puternica, incredibil de puternica. O femeie desteapta si frumoasa. Mama a doi copii mari, care a invatat ca o femeie trebuie sa aiba grija de ea si dupa ce isi vede familia implinita, si dupa ce copiii cresc si ajung pe picioarele lor. O respect, pe Oana, pentru toate aceste lucruri.

A slabit alaturi de noi si a invatat sa manince sanatos. Programul ei de slabire a insemnat dieta si tratamente anticelulitice by Irina Reisler, facute acasa. Ca sa pastreze rezultatele, Oana aplica, zi de zi, principiile alimentatiei echilibrate.

Astazi, Oana arata impecabil. A invatat sa-si respecte trupul, mintea si sufletul. A invatat sa-si pretuiasca sanatatea, trupul, mintea si sufletul. Schimbarea este evidenta, iar prezentul Oanei poate fi un model, pentru fiecare dintre noi.

 

 

© Toate drepturile asupra textelor și imaginilor aparțin by Irina Reisler