Voi participa in curand la inregistrarea unei serii de emisiuni motivationale despre depasirea esecurilor si am primit lista de intrebari. Brusc, m-am trezit in fata unei dileme: exista cu adevarat esecuri profesionale sau noi suntem cei care dam o greutate exagerata experientelor nereusite? De ce sa numim “esec” o Lectie pe care trebuie sa o acceptam si din care trebuie sa invatam? Pana la urma, lectiile rele sunt cele mai bune lectii, nu-i asa? Intamplarile nefaste, proiectele esuate, experientele fara final fericit ne invata, ne educa, ne intaresc, ne cresc, ne dezvolta uman si profesional, ne provoaca sa o luam de la capar, sa cautam solutii, sa supravietuim, sa mergem mai departe, sa devenim mai buni. Dupa cateva momente de acest fel, dupa cateva cumpene profesionale (pe care le-am trait din plin si deloc usor), pot spune cu mana pe inima ca nu as fi reusit sa fiu omul de astazi, daca nu as fi asimilat si nu as fi acceptat tot, dar absolut tot ce mi-a fost dat sa duc. Nu as fi invatat niciodata sa ma reinventez. Nu as fi invatat niciodata ce este curajul. Nu as fi invatat niciodata ca frica este cel mai mare dusman al omului. Nu as fi invatat niciodata ca intre negru si alb exista mii de culori. Daca nu as fi trait aceste cumpene, nu as fi aflat niciodata ca POT sa fac orice imi doresc, ca POT sa fiu oricine imi propun, ca POT sa traiesc exact asa cum imi place. Daca nu as fi trait aceste experiente nereusite, nu as fi aflat niciodata ca POT. Experientele nereusite m-au invatat sa pot reusi. Orice imi propun. Asadar, prima idee pe care imi doresc sa o transmit in aceasta emisiune este ca nu trebuie sa privim “esecul” ca pe o mare nenorocire, ci ca pe o mare norocire –  “norocire = noroc, fericire, reusita, succes”. 🙂 Cum? Invatand Lectia. Esecul poate fi “capatul unui drum” sau “inceputul unui nou drum”. Depinde din ce unghi il privim. Iar mai departe, am sa povestesc la momentul potrivit si in locul potrivit. Pana atunci, iti doresc sa transformi orice “nenorocire” in “norocire”. Este marele secret. ❤

 

© Toate drepturile asupra textelor și imaginilor aparțin by Irina Reisler