Bucuria e ca un bumerang: o daruiesti, se intoarce la tine.

De multe ori stau si ma gandesc de unde vine bucuria, chiar si atunci cand pe cer sunt nori. Sigur, exista mii de motive de bucurie in viata unui om, cele mai multe legate de ceea ce are, de ceea ce iubeste, de ceea primeste, de recunostinta pentru tot ce este bun in viata lui. Este bucuria cotidiana, aceea pe care nu ar trebui sa o uitam vreodata – pe principiul “Sa ne bucuram de ceea ce avem (mult sau putin), nu sa plangem dupa ceea ce nu avem”. Pe langa aceasta stare de bine, insa, mai e ceva. Ceva-ul acela care ne alimenteaza, care ne aduce energia de a merge inainte. Mana aceea care ne sustine atunci cand e greu, atunci cand sunt nori, atunci cand lucrurile par a sta pe loc. Portia aceea de entuziasm, care ne incarca pe loc bateriile. Bucuria aceea venita pe neasteptate, din cele mai neasteptate locuri, de la cele mai neasteptate persoane. Stiti sigur despre ce vorbesc. Ei bine, la aceasta bucurie stau si ma gandesc adesea si, de fiecare data, descopar si redescopar ca ea se naste din bucuria pe care noi o daruim altor oameni. Nu, nu vorbim despre familie, prieteni, apropiati. Vorbim despre oamenii pe care poate nici nu ii cunoastem. Vorbim despre oamenii cu ale caror destine ne atingem tangential, intamplator sau numai pentru ca avem de savarsit un bine. Vorbim despre oamenii pe care poate nu ii vom vedea niciodata. Vorbim despre oamenii carora le daruim pur si simplu, pentru ca asta ne face noua bine. Oamenii de care ne legam sufleteste prin insusi binele pe care il daruim. Este un bine karmic: avem scris in propriul destin ca in momentul x trebuie sa facem binele y pentru persoana z. Unii dintre acesti oameni, necunoscuti uneori, primesc binele cu atat de multa bucurie, incat ne-o impartasesc. Bucuria pe care le-am daruit-o se intoarce la noi sub forma de fericire, zambet, multumire, recunostinta. Altii traiesc aceste stari, dar nu le exprima in fata noastra. Le simt, insa, le gandesc, le trimit catre noi sub alta forma de energie. Vom primi inapoi bucuria, cu siguranta, dar nu vom afla niciodata explicit ca se datoreaza gandurilor si emotiilor celor pe care i-am bucurat. Si, in fine, exista si o a treia categorie de oameni: cei care cred ca li se cuvine ceea ce noi le daruim. Acestia isi vor primi binele si bucuria, iar apoi vor pleca fara sa manifeste vreun gand sau vreo emotie, fara sa ne adreseze vreun cuvant. Despre ei chiar discutam acum cateva zile cu cineva: ce e de facut in cazul lor? – ma intreba persoana respectiva. Nimic. Absolut nimic. Ei trebuie lasati sa plece. Sunt oamenii de la care nu trebuie sa avem asteptari. Dar nici regrete nu trebuie sa avem, in cazul lor. Nici pentru ca au plecat, nici pentru ca le-am facut bine si le-am adus bucurie. Binele facut ramane bun facut si e in curtea noastra, e bila noastra alba. Bilele negre raman in buzunarele lor. Si fiecare va primi direct proportional cu faptele, gandurile si sentimentele lui. Noi vom primi, cu siguranta, bucurie. Acea bucurie venita pe neasteptate, din cele mai neasteptate locuri, de la cele mai neasteptate persoane. Bucuria nascuta din bucuria pe care noi o dam altor oameni. Bucuria care ne va indemna sa continuam sa fim buni, sa daruim, sa aducem raze de soare in vietile oamenilor cunoscuti sau necunoscuti. Neconditionat. Fara sa asteptam ceva in schimb. Si fara sa judecam. Universul are grija mereu. Iar bucuria este ca un bumerang: o daruim si se intoarce la noi.